Hainele din lana merinos asigura o foarte buna protectie UV

Este foarte bine cunoscut faptul ca lumina soarelui este conditia esentiala pentru existenta vietii pe pamant.

 

Expunerea la radiatii ultraviolete este asociata cu unele efecte benefice asupra sanatatii umane (care implica sinteza de vitamina D si dezvoltarea oaselor). Cu toate acestea, exista riscuri semnificative asociate cu supraexpunerea la radiatii UV. Cele mai cunoscute efecte sunt arsurile solare, un risc crescut de cancer de piele si imbatranirea prematura a pielii.

 

Intensitatea si distributia radiatiilor UV difera zilnic, sezonier si geografic. Acest lucru inseamna ca exista o proportie mai mare de radiatii nocive la amiaza comparativ cu dimineata, vara in comparatie cu iarna si la ecuator in comparatie cu polii.

 

Un efect comun al expunerii la UV este eritemul (arsuri solare). Aceasta se produce atunci cand celulele pielii sunt deteriorate de absorbtia energiei din razele UV. Ca raspuns la aceasta deteriorare, organismul trimite sange suplimentar pielii deteriorate, aparand astfel roseata care este asociata cu arsurile solare. Expunerea excesiva la radiatii solare UV a provocat aproximativ 60000 de decese premature in anul 2000.

 

Din ce in ce mai multi oameni constientizeaza ca imbracamintea nu ofera o protectie completa împotriva radiatiilor UV si ca unele materiale protejeaza mult mai bine decat altele, la fel ca unele tipuri de fibre - cum ar fi cele de lana merinos.

 

Factorul de protectie la ultraviolete (UPF) este o masura care se raporteaza la timpul trecut inainte ca pielea umana sa inceapa sa se inroseasca dupa expunerea la lumina. Cei mai importanti dintre factorii care influenteaza UPF sunt:

• Tipul de fibra - Fibra merinos are de obicei un UPF mult mai mare decat fibrele sintetice.
• Densitatea tesaturilor
• Culoarea tesaturilor
• Daca tesatura este umeda sau uscata (UPF scade semnificativ cand este umeda)

 

Fibra lanii merinos ofera o protectie ultravioleta excelenta.

 

Cercetarile Hilfiker (1996), Reinert (1997) si Haerri (2000) au aratat ca lana absoarbe radiatii pe intregul spectru UV, in timp ce bumbacul netratat, nylon-ul, acril-ul sau matasea absorb mult mai putin.

 

Intr-un studiu realizat de Gamblicher (2001), mai mult de jumatate din 236 de tesaturi examinate au scazut sub standardul european pentru protectia la ultraviolete (UPF>30). Cu toate acestea, 100% din tesaturile Merino au trecut testul, chiar si cea mai slab performanta tesatura având un UPF mai mare de 40. In schimb, 89% din probele de vascoza testate au scazut sub standardul UPF>30.

 

Alte tesaturi testate (nylon, bumbac) au obtinut un scor la fel de rau. De exemplu, 79% dintre tesaturile de bumbac aveau un UPF<20.

 

In concluzie, protectia impotriva razelor UV poate fi crescuta folosind tratamente chimice pe materialele textile, finisaje de absorbtie UV si/sau agenti de stralucire optica.

 

In cazul lanii merinos, ca urmare a structurii sale interne complexe, factorul UFP este unul foarte ridicat, fara a fi necesara tratarea cu substante chimice.